CUMPARARE

Functionarea vitaminei

Mecanismele efectelor vitaminei B17

Funcţionarea generală a vitaminei B17

Molecula de amigdalina (vitamina B17) formează – cu cianul şi cu benzaldehida din continutul său – o moleculă de zahar. Substanţa activă ajunge la celulele canceroase cu ajutorul circulaţiei sanguine. Acolo – din această moleculă de zahar – ce nu este periculoasă – din cauza absenţei enzimei „rodanaza”  din celulele canceroase – şi din cauza enzimei „glucozidaza” – ce o substitruie pe prima în cadrul respectivelor celule – sunt eliberate acid cianhidric (nitrizolida) şi benzaldehida. Ambele substanţe sunt citotoxine puternice (otrăvuri ale celulelor) şi vor începe imediat să distrugă celula canceroasă. Intensitatea acestui proces este majorată şi de metabolismul celulelor camceroase – bazat de fermentaţie. Celulele sănătoase, în schimb, produc din belşug rodanaza şi nu conţin enzima „glucozidaza” – drept urmare vitamina B17 se va descompune în acid benzoic şi tiocianat – substanţe inofensive – iar partea de zahar a moleculei va fi utilizată de către celule ca substanţă nutritivă. Celulele sănătoase sunt – drept urmare – perfect apărate. Această descriere este adevărată doar în cazul produselor de fabrică cumpărate de la noi, şi NICIDECUM în cazul altor produse, achiziţionate în altă parte, având o calitate nesupusă controlului.

Funcţionarea tabletei

Asupra dozelor de vitamina  B17 administrate oral mediul acid al stomacului nu exercită vreun efect semnificativ – în schimb, atunci când ajunge în intestine, va fi preluată în „treatament” de anumite enzime  bacteriale. În intestine găsim un complex de enzime numit  Emulzin – compus din beta-glucozidaza, benzocianaza şi alte enzime. Acestea descompun Amigdalina (vitamina B17) în patru componente: acid cianhidric, benzaldehida, prunazina şi mandelo-nitrilul – care vor fi absorbite în circulaţia protalis (calea de acces în ficat – vena colectoare) şi în ganglioni. Cianatul – în circuitul sanguin şi în ficat – va fi convertit în tiocianat. Aici enzima „rodanaza” – aflată în celulele sănătoase – Ieste responsbailă pentru fabricarea compusilor având conţinut de sulf. Tiocianatul ce circulă astfel se descompune lent şi exercită anumite efecte fiziologice asupra tensiunii arteriale şi asupra funcţionării tiroidei. Efectul său benefic este perfect sigur şi nu este otrăvitor. În cazul celor ce suferă de cancer toţi tiocianaţii vor găsi – de fiecare dată – către locul în care se găseşte modificarea tumorală.  Benzaldehida ce se formează în intestine nu are – în mod verosimil – nici o funcţie semnificativă – se va absorbi fără a suferi transformări -  în circuitul sanguin însă se va creea – din aceasta – acidul benzoic – ce poate fi descompus sub forma hippuratului de benzaldehida. Prunazina (mono-glucozida  mandelo-nitrilului) este – de asemenea – în măsură să circule în organism, drept urmare poate ajunge la transformarea malignă, unde – succesiv ruperii – se vor elibera acid cianhidric, benzaldehida şi o molecula de glucoză. Acidul cianhidric şi benzaldehida sunt – ca atare – nişte otrăvuri puternice -  dar astfel, împreună, compun o otravă a celulelor de cca.10 ori mai puternică – şi ucid aproape instantaneu  celula tumorală canceroasă ce vine în contact cu aceasta. În schimb, celulele sănătoase sunt, în schimb, apărate – deoarece enzima „rodanaza” aflată în acestea – cu adăugare de sulf – va transforma acidul cianhidric în tiocianat, acesta fiind un compus având mare eficienţă în reglarea tensiunii arteriale. (Acesta, de altfel este materie primă pentru preparatele de reglare a tensiunii arteriale – ce sunt înregistrate). Benzaldehida  se oxidează – odată ajunsă în apropierea unei celule sănătoase – şi cu utilizarea proceselor acesteia ce implică oxigenul – şi de transformă în acid benzoic, care este un produs cunoscut cu efect analgezic şi dezinfectant – şi are un fecet benefic asupra articulaţiilor.

 

Atenţie! Dacă suferiţi de vreo boală tumorală şi administrarea vitaminei B17 în formă injectabilă nu poate fi rezolvată, atunci luaţi măcar sub formă de tablete acest preparat ce distruge tumorile! Daţi-vă o şansă - spre a rămâne în viaţă!

 

 

Funcţionarea injecţiei intravenoase      

Injecţia intravenoasă – odată ajunsă în fluxul sanguin – va ajunge cu siguranţă la celulele canceroase. Enximele de tip „glucozidaza” din celulele tumorale pot descompune molecula de vitamina B17 în componenţii săi – adică glucozidaza (zahar), benzaldehida şi acid cianhidric. Acidul cianhidric şi benzaldehida sunt – ca atare – nişte otrăvuri puternice -  dar astfel, împreună, compun o otravă a celulelor de cca.10 ori mai puternică – şi ucid aproape instantaneu  celula tumorală canceroasă ce vine în contact cu aceasta. În schimb, celulele sănătoase sunt, în schimb, apărate – deoarece enzima „rodanaza” aflată în acestea – cu adăugare de sulf – va transforma acidul cianhidric în tiocianat, acesta fiind un compus având mare eficienţă în reglarea tensiunii arteriale. (materie primă pentru preparatele de reglare a tensiunii arteriale – ce sunt înregistrate). Benzaldehida  se oxidează – odată ajunsă în apropierea unei celule sănătoase – şi cu utilizarea proceselor acesteia ce implică oxigenul – şi de transformă în acid benzoic, care este un produs cunoscut cu efect analgezic şi dezinfectant. (Produs ce este – de asemenea – înregistrat!). În timpul ruperii enzimatice se poate elibera şi mandelo-nitrilul curat – format ca fază intermediară. Mandelo-nitrilul parcurge în mod spontan, de la sine, o fază de hidroliză – şi se desface tot în  acid cianhidric şi  benzaldehidă. Mandelo-nitril-glucoronida poate fi descompusă  şi de ezima beta-glucoronidaza a tumorii, astfel eliberându-se acid cianhidric, benzaldehida şi acid glucoronic. Benzaldehida ce se eliberează pe parcursul proceselor sus indicate se desface în tumora malignă în alcool benzilic – iar apoi, reacţionând cu tiocianatul – formează benzo-tiocianatul. Acest compus – pe parcursul descompunerii succesive -  se transformă în tio-alcool, benzo-mercaptan şi acid cianhidric. Astfel, HCN apare din nou. Şi va face acest lucru din nou – şi din nou – ciclic – până când circumstanţele intracelulare vor facilita atare reacţie, adică până când celula tumorală „trăieşte”.  Fenomenul poate explica efectul sinergetic (de colaborare) al benzaldehidei şi al cianatului – pe parcursul căruia împiedică – împreună – metabolismul tumorii. Din celulele tumorale lipseşte enzima „rodanaza”  - drept urmare benzaldehida îşi poate exercita efectul letal asupra respiraţiei la nivel celular, - care, în schimb, la nivelul celulelor tumorale are loc la un nivel relativ scăzut, deoarece deteriorează funcţionarea enzimelor de tip „citocrom-oxidaza”. Cianatul – în sine – sau sub formă de mandelo-nitril – este în măsură să constituie legături cu glucoza, formând astfel ciano-glucoza. Acesta din urmă – succesiv unui proces de hidroliză – se transformă în glucoronil-heptoza – care este analoagă a acidului gluconic – ce se poate desface – sau poate fi descompus în heptoză. Condiţiile unei atare transformări sunt date în ţesutul tumoral – unde are loc anti-gluco-neogeneza.  

Creare magazin online